luni, 31 ianuarie 2011

Ziua 31. Amintiri

Bil a fost toata dimineata abatut, chiar nu intelegeam ce se intampla cu el; am iesit la o plimbare, si fara sa ma astept, mi-a spus deodata ca ii este foarte dor de casa.

P.S: Sper ca totul o sa fie bine.


joi, 27 ianuarie 2011

Ziua 27. Visiting.

Pentru ca este foarte frig afara, Bil mi-a propus sa mergem in vizita la niste rude mai indepartate de-ale lui care locuiesc in Galati. Prima data cand am auzit asta am ras, dar....

marți, 18 ianuarie 2011

Ziua 18. Bil cel Mare.

Nu, Bil nu a ajuns minge de basket, este mare doar pentru faptul ca e si el la facultate, si a inceput si el, ca restul lumii sesiunea.

luni, 17 ianuarie 2011

Ziua 17. "Marea" lui Bil.

Vantul adia incetisor, soarele imi incalzea ceafa. Gheata "imi facea cu ochiul", indemnandu-ma la patinaj. Incadrez. Declansez.
Frumos peisaj, pacat ca am uitat de Bil in fotografia asta.

duminică, 16 ianuarie 2011

Ziua 16. Azi nu.

De dimineata ma rog de Bil sa iesim. El nu si nu. A vazut 5 filme si a mancat un sac de floricele.
-Bil?
-Da? Poti sa imi aduci niste floricele?

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Ziua 15. Livin` on the edge.

If you can judge a wise man
By the color of his skin
Then mister, you're a better man than I.
(Aerosmith - Livin` on the edge)

miercuri, 12 ianuarie 2011

Ziua 12. Din nou in lume.

Abia externat, Bil iese la o plimbare, ce-i drept tot pe langa apa, dar sta cu picioarele pe pamant, fara macar a se uita inspre malul apei, ca deh.... cine stie ce val sau sloi ii face cu ochiul.

marți, 11 ianuarie 2011

Ziua 11. Spitalizarea.

Dupa incidentul de ieri Bil a ajuns la spital, spre norocul lui doar cu cateva zgarieturi si o sperietura zdravana. Imi spunea ca acum a inceput sa creada in luminita portocalie ( ?!? ) de la capatul tunelului, si ca o sa inceapa sa faca cateva schimbari in viata lui.

P.S: Orice incurajare pentru Bil e binevenita.
P.S. 2: Mi-a zis ca in timp ca cadea singurul lucru care i-a trecut prin minte a fost ca o sa isi dezamageasca publicul ( dar ar fi bine sa nu afle ca stiti de la mine ).

luni, 10 ianuarie 2011

Ziua 10. Pe muchie... De pod.



P.S: Titlul postului ar fi fost cu totul altul, dar din pacate Bil a avut un accident, cazand de pe pod, in apele inghetate. Cand l-am recuperat era aproape mort. Acum e la terapie intensiva... totul va fi bine, si va asteapta ca de obicei, cu episodul de maine.

P.S. 2: Nici o bila nu a fost ranita in acest episod.

duminică, 9 ianuarie 2011

joi, 6 ianuarie 2011

Ziua 6. Intoarcerea.

Dupa o "pribegie" de 2 zile prin capitala, Bil se intoarce la Galati. Pe drum foarte incantat de promoroaca din copaci, si de intoarcerea acasa imi spune ca in episodul de azi trebuie neaparat sa apara aceasta imagine.

miercuri, 5 ianuarie 2011

Ziua 5. Bil intr-o lume mare.


Bil isi da seama, ca lumea in care traim noi, este o lume uriasa, pe care el nu prea o intelege. Ieri mi-a zis ca e foarte frumoasa "Casa" si ca e mult mai mare decat intreaga lume din care vine el, in schimb azi chiar nu intelegea de ce ai construi un hotel atat de mare (Intercontinental), pana cand i-am explicat ca sunt foare multi oameni care calatoresc, si nu are avea unde sa stea.

marți, 4 ianuarie 2011

Ziua 4. Bil si Casa.

Bil a avut putina treaba prin Capitala... Ceva cu viza... sau nu stiu exact, nu prea am inteles. Si daca tot am ajuns pe aici, am zis ca ar fi pacat sa nu vada si Casa Poporului, ca deh...

luni, 3 ianuarie 2011

Ziua 3. Prima ninsoare.

Bil a vazut aseara la T.V. dupa ce ne-am intors de pe faleza ca astazi in jurul orei 10.30 va fi o eclipsa partiala de soare... si a zis ca vrea neaparat sa vada asta, pentru ca de unde vine el, nici macar nu este soare. Din cauza conditiilor meteo, nu s-a putut observa eclipsa, dar Bil a vazut un alt fenomen nou pentru el: Prima lui ninsoare.

duminică, 2 ianuarie 2011

Ziua 2. Bil cunoaste Galatiul.

Bil mi-a zis de dimineata ca ar vrea sa vada imprejurimile... Unde as fi putut sa il duc... decat pe faleza, unul din cele mai frumoase locuri din Galati.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Ziua 1. Sosirea lui Bil

Ora 15:38. Am ajuns pe peronul garii din Galati. Prea tarziu. Bil ajunsese deja si nu am putut sa ii facem primirea pe care ne-o propusesem. El astepta rabdator, ca deh, nu s-ar fi descurcat singur intr-un oras asa de mare, ne face strengareste cu ochiul, si ne intreaba degajat: "Mergem?"